@Elena Irimia, Anca Grădinaru și Mihaela Gârlea au luptat cu cancerul și l-au învins, iar acum au devenit voluntari la IRO Iași și le oferă pacienților nou diagnosticați orientare practică în cadrul unității medicale, îi încurajează și le oferă încrederea că viața continuă și după primirea unui diagnostic oncologic@ Asemenea lor, încă 9 femei care au reușit să învingă lupta cu cancerul au devenit voluntare în sprijinul pacienților nou diagnosticați@
Elena Irimia a intrat prima dată în contact cu IRO Iași acum 12 ani, când mama sa s-a îmbolnăvit de cancer ovarian. Boala nu a ocolit-o nici pe ea, fiind diagnosticată în urmă cu 7 ani cu cancer renal, iar în urmă cu 2 ani cu cancer tiroidian. Deși nu știe dacă lupta sa cu această boală s-a încheiat definitiv, Elena Irimia este optimistă și își dorește ca exemplul său să fie urmat de cât mai mulți pacienți oncologici. Pe lângă șocul pe care îl produce aflarea unui asemenea diagnostic, Elena crede că românii trebuie să lupte, în principal, cu ideea că acest diagnostic nu înseamnă moarte.
„Acum 12 ani m-am adresat Institutului Oncologic Iași în calitate de aparținător, împreună cu mama mea. A avut cancer ovarian. A luptat cât a putut și, din păcate, a plecat dintre noi. Timpul a trecut, iar peste câțiva ani am revenit eu, de această dată ca pacient. Se întâmpla acum 7 ani, când, la un control banal, am descoperit un cancer renal. Am urmat pașii clasici: CT, biopsie, intervenție chirurgicală. Din fericire, nu a fost nevoie de chimioterapie, considerându-se că intervenția chirurgicală a fost suficientă. Nu a fost ușor să primesc vestea, dar faptul că am avut familia și prietenii alături m-a ajutat să merg mai departe. Momentul cel mai critic pentru un pacient este atunci când află diagnosticul, când realizează că nu există îndoială: este cancer. Aveam 45 de ani când am aflat. Eram un om activ, în câmpul muncii, plecată de la serviciu pentru o simplă ecografie, cu gândul că mă voi întoarce imediat la muncă. Nu am avut niciun simptom care să-mi dea de bănuit, doar o banală durere de spate, pe care am pus-o pe seama kilogramelor în plus. În momentul în care am ieșit de la ecografie, mi s-a spus clar că nu este o tumoră obișnuită, ci cancer. M-am operat pe 8 martie 2019. Acea zi va rămâne pentru mine ziua în care am căpătat o nouă viață, chiar dacă este o viață fără un rinichi. Întotdeauna mi-am dorit să ajut oamenii; sunt de profesie asistent social și medical. Când s-a oferit această oportunitate la institut, am spus „da”. Acum 2 ani am mai avut o operație, care a dus la extirparea totală a tiroidei, din nou, cancer. Nu știu dacă lupta cu cancerul s-a încheiat. M-am gândit că, dacă eu am avut sprijin și am văzut cât de mult ajută, pot să-i ajut și eu, la rândul meu, pe alții. La noi trebuie să luptăm cu ideea că acest diagnostic nu înseamnă moarte. Noi încercăm să le arătăm pacienților că există viață după cancer”, a declarat Elena Irimia.
După ce s-a vindecat de cancer, vrea să folosească timpul câștigat pentru a-i ajuta pe cei aflați în nevoie
Mihaela Gârlea a fost diagnosticată cu cancer mamar în februarie 2023. Deoarece a reușit să învingă cancerul, femeia și-a dorit să devină, din pacient, voluntar, pentru a-i ajuta pe alți pacienți oncologici să gestioneze mai ușor lupta cu această boală.
„Viața mea nu s-a schimbat în niciun fel după ce am fost diagnosticată cu cancer. Am primit acest diagnostic pentru că am avut inițiativa de a mă controla. Am primit vestea ca pe o situație firească; i se poate întâmpla oricui și am gestionat foarte bine tot ce s-a întâmplat de atunci și până acum. Am fost operată și mi-am pierdut un sân. Nici măcar acest lucru nu m-a afectat. Doar gândul că ar trebui să fac chimioterapie m-a speriat, dar nu a fost necesar. În momentul în care mai primești timp, te gândești foarte serios ce să faci cu el, iar o parte din timpul pe care l-am primit odată cu această intervenție m-am gândit să îl dau înapoi pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie”, a mărturisit Mihaela Gârlea.
Pentru pacienții oncologici contează enorm să fie încurajați de persoane care au trecut peste această boală
Anca Grădinaru, în vârstă de 53 de ani, a fost diagnosticată în iunie 2023 cu cancer endometrial, în stadiul III. Ea consideră că pacienții oncologici nu au nevoie doar de îndrumare din partea voluntarilor, ci și de sprijin emoțional, de o vorbă bună și de exemple care să le demonstreze că pot depăși această perioadă dificilă din viața lor.
„Sunt jurnalist de profesie, lucrez în București și am venit în Iași pentru o dramă personală, mi-a decedat mama, iar exact în perioada aceea mi-am descoperit un cancer endometrial în stadiu avansat. Am fost operată, am făcut chimioterapie și radioterapie și am fost extrem de încântată de modul în care am fost tratată. Astfel, am simțit nevoia să dau și ceva înapoi, pentru că acest spital a făcut foarte multe pentru mine. De aceea, m-am înscris în acest program de voluntariat. Mă bucur nu doar să pot ghida oamenii pe holuri, ci și să le pot spune o vorbă bună. Cancerul meu a fost dificil, de gradul III, din fericire fără metastaze, dar oamenii sunt foarte speriați, iar eu sunt aici să le spun că nu este un capăt de drum, ci un început, că sunt medici foarte buni, că au venit unde trebuie și că au șanse de vindecare. Le ridic puțin moralul, pentru că diagnosticul sperie pe toată lumea și cred că asta fac și colegele mele. Contează enorm să vadă persoane care au fost bolnave de cancer și s-au vindecat, iar pentru mine a contat. Am fost colegă de salon cu niște femei absolut extraordinare, care au fost un model pentru mine”, a declarat Anca Grădinariu.
